Sectia militara secreta din Transilvania

Alte atestari documentare evidentiaza ca in primele zile ale izbucnirii razboiului, actiunile cu caracter informativ, organizate in Transilvania de structurile specializate romanesti, au folosit agentura secreta. Agentii fusesera recrutati din randul numerosilor romani transilvaneni care isi manifestasera sentimentele nationale. Ei au pus la dispozitia structurilor informative romanesti, infruntand mari riscuri, toata priceperea pentru culegerea de date si informatii necesare planului de campanie in ipoteza intrarii Romaniei in razboi contra Austro-Ungariei.

Cu ajutorul unor astfel de colaboratori patrioti s-au creat cateva centre informative in Transilvania, Banat si Bucovina. Misiunea acestora era de a supraveghea pregatirile militare ale Puterilor Centrale in cele mai mici detalii si a teatrului de operatiuni in care urmau sa actioneze unitatile militare romanesti. Astfel de centre informative au functionat la Brasov, Sibiu, Cluj, Timisoara, Suceava si in alte orase din  Transilvania si Bucovina.

In luna noiembrie 1918 a inceput constituirea Garzilor Nationale organe de ordine si informatii ale miscarii nationale a romanilor, care au avut atributii in ce priveste realizarea unitatii nationale si atributii informative si contrainformative. Alaturi de Garzile Nationale, documentele atesta existenta unei structuri informative, numita Sectia Militara Secreta (SMS) care si-a desfasurat activitatea in Transilvania in perioada noiembrie 1918 - noiembrie 1919, infiintat de Comitetul Roman Central din Transilvania pentru a contracara activitatea dusmanoasa a elementelor diversionist-teroriste ungare.

Acest  serviciu  de informatii unic in felul lui si foarte apropiat de cerintele moderne ale timpului, avea 31 de membri interni si 46  externi, fiind organizat  pe patru  sectii: o sectie  de spionaj si informatii politice (condusa de  medicul Carol  I. Sotel), o sectie militara (condusa de  Emilian Savu), o sectie de propaganda (al carei  sef era inginerul Gheorghe Chelemen) si o sectie muncitoreasca (condusa de  preotul  militar dr. Iuliu Florian).

Realizari concrete ale Serviciului  Militar Secret au fost descrise de Aurel Gociman, intr-o lucrare intitulata Romania si revizionismul maghiar, aparuta in 1934, in care a publicat si 13 documente (rapoarte). Prin continutul lor, rapoartele atestau ca "membrii acestei organizatii (SMS-n.n.) au dat dovada de un curaj si o disciplina extraordinara, si de numele lor sunt legate multe acte de eroism romanesc, inainte si dupa intrarea  armatei  romane (in Ardeal - n.n.) dintre care mentionam faptul ca au:

- demontat 16 tunuri unguresti  din Cetatuia  Clujului cu care secuii vroiau sa iasa in intampinarea armatelor romane;

-  demontat 6 tunuri la Dej;

- cutreierat transeele secuiesti facand rapoarte si spionaj;

- adus documente secrete din Budapesta;

- reusit sa puna  mana pe arhivele  profesorului Apathi;

-  scapat pe multi romani condamnati la moarte in Ungaria;

-  furnizat acte de mare pret pentru interesele romanesti pentru Conferinta de pace;

-  prins spioni ungari;

- confiscat multe milioane de coroane transmise din Budapesta ungurilor din Ardeal;

- infiintat  garzi nationale la sare si consilii; 

- constituit linii telegrafice secrete, prinzand ordinele ce s-au dat din  Ungaria sfaturilor  si garzilor unguresti  din Ardeal etc.

La rugamintea Comandamentului  trupelor  romane din  Transilvania, aceasta organizatie (S.M.S. - n.n.) a functionat pana la data  de 1 noiembrie 1919, servind cu acelasi eroism  cauza  romaneasca.

In paralel cu structurile mentionate, in timpul  primului razboi mondial au mai avut atributii informative sau de protectie contrainformativa Serviciul Supravegherii Stirilor, infiintat la Palatul Postei centrale la 5 ianuarie 1915 si Biroul de cercetari informative de pe langa Ministerul Justitiei  insarcinat cu instrumentarea cazurilor de spionaj/tradare, iar ca structuri de cooperare au functionat:

- o structura care colabora cu expertii francezi din cadrul Misiunii speciale condus de Henri Berthelot.   

- Serviciul de informatii romano-rus constituit pentru prevenirea patrunderii serviciilor secrete ale inamicului in jurul unitatilor militare romanesti si rusesti care, pe langa realizarea cooperarii pe linie informativa cu trupele ruse, a desfasurat o vasta activitate contrainformativa si de politie militara in zona frontului din Moldova. Serviciul de informatii si contrainformatii romano-rus a avut la inceput sediul in orasul Roman, iar seful sau, a fost Romulus Voinescu.

Regulamentul Serviciului de Contrainformatiuni Roman, in colaborare cu Serviciul de Contrainformatiuni Rus, emis de Marele Cartier General al armatei romane, a stat  la baza activitatii Serviciului de informatii si contrainformatii romano-rus .